Gustul unei caise crude

Astăzi am mâncat pentru prima oară după mulți ani o caisă crudă, care imediat mi-a făcut dor de momentele când eram mai mic și mergeam împreună cu câtiva vecini de bloc prin grădinile altor blocuri ca să căutam caise, prune, corcodușe aproape coapte etc.

Țin minte că era mare eveniment dacă găseam un corcoduș rosu, pentru că de fel alea erau primele terminate, și mai mare eveniment era dacă găseam un pom plin cu corcoduse roșii (deja lucrul ăsta era secret de stat, și ne lăudam prin fața blocului că știm un loc unde este un pom plin), o altă amintire amuzantă a fost când o cucoană (baba) a aruncat cu ulei de la etaj când eram la „cules” de căpsuni prin grădini necunoscute.

Nu știu dacă acum se mai practică prin Romania mersul la cules de corcodușe, dar când eram mic era cel mai tare moment, pentru că mergeam mai mulți și era o foarte mare caterincă pe capul nostru. Cele mai epice momente au fost când trebuia să facem liniște să nu ne audă oamenii de la parter când eram în fața geamului aplecați ca să culegem pere din pom, atunci trebuia să nu facem deloc zgomot, numai că din diferite motive, ne apuca câte un râs și trebuia să ne abținem din râs, dar asta până când unul dintre noi nu mai putea și începea să râdă în gura mare, atunci toți eram un fel de „motani de sprint”, pentru că aveam o viteză în noi când fugeam, că și noi eram mirați.

Chiar dacă au fost și momentele când am avut accidente cu paltaloni prinși în gard, și cel mai rau eveniment din păcate a fost când unui prieten i-a intrat gardul în picior când a încercat sa-l sară repede. Oricum important este că el este bine acum și că nu a avut de suferit pe viitor. Și mai important este că am avut prieteni rezistenți la chestii de genul!

Eu am plecat, mă duc să iau și câteva corcodușe.

PS: Imaginea articolului este zona din saltelit unde am stat cand am fost mic. Care acum este uimitor de schimbată. (Cercul și punctul reprezintă unde stăteam eu, zona titan)