Codin nu este tipul de la Creative Monkeyz, si nu este numit dupa el. Codin era motanul meu, un animal care se asemana cu mine in multe feluri, si inainte sa cred si eu asta, foarte multi apropiati mi-au zis asta. Am scris era pentru in vara asta el a murit otravit de vecinii mei, probabil ca daca locuiam la bloc, lucrurile astea nu se intamplau, dar sunt sigur ca m-am bucurat de Codin mai mult in felul asta, a fost genul de montan pe care mi-l doream de mult, cred eu, ca de cand eram mic. Era genul de montan pe placul meu, de fiecare data cand ma vedea directia lui era spre mine.
Cand plecam la job el venea cu mine pana cand ieseam din curte, cateodata chiar mergea si cativa metri buni cu mine, apoi se uita la mine si mieuna, ne uitam unul la altul si pleca inapoi. Imi placea foarte mult ca era atasat de mine, si incepea sa cunoasca orele cand veneam acasa pentru ca de multe ori l-am gasit stand pe poarta cocotat, sau chiar in dreptul portii ca sa il lovesc atunci cand intram in curte.
In ziua cand am aflat ca a fost otravit si l-am vazut in ce stare era, eram in stare sa ma cert cu toti vecinii, chiar sa ii iau la bataie daca comentau aiurea, dar nu stiu de ce, m-am calmat aiurea, stiam ca pot sa ma duc pe capul lor, dar lucrul asta nu l-ar fi adus pe Codin inapoi.
Am avut 4 ani frumosi impreuna, am facut foarte multe video-uri impreuna, fotografii la fel, era modelul meu preferat. Si nu era doar preferatul meu, sunt sigur ca mai multi prieteni care l-au cunoscut pe Codin l-au adorat prin prima secunda. Era inevitabil sa nu fie asa.
Primul meu test cu Canon 60D
Atunci cand mi-am cumparat DSLR-ul Canon 60D, cu cine crezi ca l-am testat? Codin se bucura de soare, si era un prilej bun sa-l pot surprinde.
Primul acces al lui Codin in camera mea
Codin m-a surprins la calculator, si filmarea de pe youtube este primul lui acces in camera mea, era genul de motan care stia pana unde sa intre in casa, stia ca nu are voie in camere si ca cele 2 holuri pe care le are, sunt numai ale lui.
Codin e afara daca ploua
Exact cum imi place si mie ploaia, asa si lui Codin ii placea ploaia, cateodata statea in ploaie foarte putin si se ducea la adapost, sau statea sub ce prindea ca sa nu il ploua dar sa auda ploaia, daca afara ploua si el era in casa, mieuna si se invartea pe langa usa sa ii deschid usa sa iasa afara in ploaie.
Acum ca a venit si prima zapada, mi-am adus aminte de el pentru ca de fiecare data cand ningea afara, si zapada era proaspata ii placea sa se joace in ea, cineva trebuia sa ii faca o verificare a calitatii, si acela era Codin.
Imi aduc aminte diminetile cand il vedeam ranit la ureche, chiar si pe nas, in urma batailor in care se baga, si stiu sigur ca nu intra aiurea sa se bata cu alt motan, ceva nu ii convenea lui.
5 Comments
Ce vecini nenorociti sa puna otrava…
Imi pare rau Andrei pentru pierderea ta..Cu greu gasim animale sa ne completeze perfect 🙁
Asta e Romania eu am patit la fel cu un catel la care tine-am foarte foarte tare, tot vecinii mi l-au otravit !
Îmi pare rău să aud asta. Degeaba îți vor spune unii „lasă bă că îți iei altul”, niciunul nu va putea umple golul complet.
Însă, asta e viața… Nu toți oamenii sunt buni.
Da, ideea este ca indiferent daca este vorba de animale sau de oameni, faptul ca ai petrecut foarte mult timp langa un om sau un animal, se creaza o legatura unica.