creatie-text

Eh! Danut | Episodul 5

*ULTIMA  MODIFICARE: 19 IANUARIE 2013, APLICAT DIACRITICE, MODIFICAT PUTIN TEXTUL

Seara a venit, nervii mei întinși ca o gumă de mestecat, iau telefonul. Formez numărul ei, sună… o dată, de 2 ori, și într-un final raspunde:

Ea: Da?
Eu: Bună !
Ea: Bună !

Și se aude beep, beep, beep! Ceva s-a întâmplat și s-a întrerupt? Astept 5 minute, niciun semn de la ea, așa că o sun, sună până când îmi spune că abonatul nu răspunde.

Am mai așteptat înca 2 minute, și am sunat din nou, suna de 2 ori și-mi respinge apelul. Îmi zic.. să-mi bag…. mă tot gândeam ce naiba are, în atâtea ore sigur avea câteva secunde să-mi spună ce se întamplă, orice !

La 2 minute după ce mi-a respins apelul, mă întâlnesc cu un amic și îmi cere telefonul, că îmi plătește apelul. Am fost de accord dar nu i-am mai cerut nimic în schimb, la sfârșitul apelului își cere scuze că a trebuit să vorbească cu telefonul meu dar era ceva important, și telefonul lui l-a scapat în apă, și atunci îmi vine sclipitoarea idee să îi ofer unul din telefoanele mele, a fost de accord, i-am dat telefonul și el mi-a dat 200 lei, cu banii ăștia aveam 280 lei în buzunar, asta înseamnă că o să fac ceva să uit de nervii care îi aveam.

Trece 30 de minute, ceasul îmi arăta 22:05, așa că iau din nou telefonul și încep să sun, caut în agendă, ajung la Silviu, sună de 2 ori și răspunde, îi explic că am un chef să facem orice, îi propun să iasă pe afară, un biliard, un bar … ceva … dar în timpul convorbirii îmi vine un chef nebun de munte, și atunci mi s-a pus pata. I-am propus să vină cu mine la munte, bineînteles că a refuzat și a trebuit să sun pe altcineva, deja vroiam să zica cineva da, ca să plecăm spre munte.

Ajung în lista la unul Florin, nu aveam așa mare comunicare cu el, dar mi-am zis „să văd ce zice”, poate că acum ne imprietenim mai bine, îl sun, îmi răspunde și îmi spune că acum în seara asta pleacă defapt la munte, se duce singur. Și dacă vreau să vin cu el este în Gara de Nord, trebuia să ajung acolo în 40 de minute că atunci este trenul, nici nu am mai stat mult la discuții și am ajuns în gara, în 10 minute pleca trenul, ne-am salutat am râs și am făcut și pe alții să râdă, până când vine nenea în control, îi dăm biletele și mi se adresează mie:

Controlorul: Trenul este plin vă rog să vă așezați pe locul dumneavoastră.
Eu: Păi dacă stau aici nu cred că are nimic, pentru că nu a venit nimeni să zică că aici e locul lui, sau locul ei în caz de era o doamnă.
Controlorul: Înteleg, dar trebuie să vă duceți la locul dumneavoastră.
Eu: Ok, imediat mă duc (cu gândul că vin înapoi, că doar nu mai contează, sa îi fac pe plac)
Controlorul: Vă mulțumesc, locul dumneavoastră este la 2 vagoane distantă, mai în spate puțin.
Eu: Am înteles, mă descurc eu.

Îmi iau bagaju, era doar un rucsac cu șosete și 2 tricouri.
Mă duc spre locul meu, cu gândul că vin înapoi în câteva minute.
Ajung acolo, mă uit unde e numărul meu, văd că pe locul meu de pe bilet se vedea un par brunet, foarte ingrijit, mai fac un pas și ajung să îi văd chipul, cel puțin o parte din el, deja un miros mă înconjura, era mirosul ei care deja s-a atașat de mine !

Episodul 6

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Abonare pentru