Si bunicii au statutul, pretentiile si deprinderile lor. Ganditi-va in ce mediu a trait o creatoare de moda! Ea a fost obisnuita mereu sa fie in centrul atentiei, rasfatata, sa traiasca in lux si in lumina reflectoarelor. Pe masura ce s-a retras din activitate si a inceput sa imbatraneasca, ea nu a mai putut sa intretina singura luxul de acasa. Pentru mine, luxul inseamna in primul rand curatenie, apoi securitate si confort. Din pacate un bunic licentiat, extrem de curat si de activ in tinerete, nu ramane la fel la batranete.
Cei din jur nu inteleg mereu ce se petrece cu el. De pilda, zilele trecute, la locul de munca ne-a vizitat o fosta colega de serviciu care s-a pensionat de 7 ani. Eram in pauza de masa si am servit-o cu mancare si cafea, iar la sfarsitul festinului s-a oferit sa spele vasele. Fiindca nu mai vedea bine, pe cescute au ramas resturi de zat, iar pe farfurii resturi de mancare. Probabil ca as fi condamnat-o si eu, daca nu as fi avut o mama in varsta, care are aceleasi probleme.
De la peste 60 de ani, parintii nostri care au trait in lux si ne-au deprins si pe noi cu acest mod de viata nu mai pot sa isi mentina casele curate, iar in cazul in care le-am angaja pe cineva, sa se ocupe de casa este posibil ca acele persoane sa profite de vulnerabilitatea lor. Un inginer cu posibilitati financiare, fost director de firmaa platit pe cineva sa aiba grija de mama sa, o batrana de 80 de ani, care se afla la pat.
De cate ori copiii veneau in vizita, persoana care o ingrijea nu pleca din camera, iar daca acesti isi intrebau mama daca este bine ingrijita, ea raspundea afirmativ mereu. Abia dupa ce a murit batrana si a fost dezbracata sa ii fie pregatit trupul neinsufletit, pe spatele ei s-au descoperit vanatai uriase. Femeia care o ingrijea acasa si care era tratata ca o membra a familiei o teroriza si o ameninta cu moartea in cazul in care va spune adevarul copiilor. Barbatul in cauza se simte si astazi vinovat fata de mama sa, fiindca nu i-a cautat un loc la cel mai de lux camin batrani privat din Bucuresti, loc in care ar fi fost ingrijita foarte bine, s-ar fi aflat in siguranta si nu ar fi trait zile atat de chinuite, cum i s-a intamplat acasa. Am vizitat multi batrani acasa.
Oameni care au avut functii importante, au fost persoane de vaza in societate si am constata cu stupoare declinul. Omul care tinea pahare de cristal curate ca lacrima in mana sa bea apa dintr-o cana pe jumatate murdara de cafea. Femeia care parea un star de cinema, umbla intr-un capod murdar si rupt, iar cand am dorit sa ii fac un ceai, mi s-au lipit dizgratios mainile de coada ibricului. Mizeria scurteaza viata si persoana respectiva, care merita tot respectul nostru, va fi tratata cu dezgust. Sa te trezesti dintr-o casa curata si din tumultul unei vieti sociale, intr-o locuinta insalubra, pe care nu mai ai puterea sa o intretii este ca si cum iesi dintr-un hotel de cinci stele sa dormi intr-o seara de iarna pe o banca umeda, sub cerul liber, in parc!!! La cel mai de lux camin de batrani din Bucuresti, bunicii nostri retraiesc faima de altadata, iar puterile le sunt menajate.
Ei primesctotul de-a gata, dupa cum merita, dupa o viata de munca si nu mai sunt expusi pericolelor ca atunci cand traiesc singuri in casele lor, nesupravegheati. Am vazut batrani iesind din case, cand este canicula mai mare, in ciuda avertizarilor, motivand ca nu au alimente sau medicamente. Unii o fac din incapatanare. Au impresia ca inca sunt puternici si nimic nu ii doboara, altii din necesitate: chiar nu au pe nimeni si au terminat proviziile. Si iarna, cand lunecusul este in floare, batranii nu au stare si cad pe trotuare, unii lovindu-se cu capul de corpuri dure, altii rupandu-si mainile si picioarele. Intr-un camin pentru batrani se exclud astfel de incidente. Batranii ies debuna voie in curtea azilului, cand timpul este frumos si nimic rau nu li se poate intampla. Canile din care beau cafea sau ceai si vesela stralucesc de curatenie, bunicii fiind serviti cu drag la masa.
