În viață ți se pot întâmpla diverse lucruri bizare, dar uneori ai impresia că ești personajul unui roman prostesc și că cineva își bate joc de tine. Organizez diverse conferințe și evenimente de coaching. Pentru mine hotelurile sunt a doua casă, căci ele mă ajută să petrec câteva zile în diverse orașe, să particip la întâlniri cu alți profesioniști, să facem schimburi de idei și-n final, dacă viziunile noastre corespund și se pot îmbogăți reciproc, să colaborăm. N-am crezut niciodată că niște simpli papuci unică folosință hotel pot crea probleme. Scriu însă aceste rânduri, sperând ca pățania mea să fie o lecție pentru mai mulți hotelieri. Bineînțeles, la vremea respectivă, i-am povestit și managerului hotelului, ajutându-l să-și redreseze afacerea în scurt timp.
Ce s-a întâmplat… Am organizat o conferință despre comunicarea internă în mari companii, la care participau diverși profesori și cercetători din domeniu; sala de conferință a hotelului era încăpătoare, bine luminată, cu scaune confortabile, logistică adecvată; specialiștii aveau prezentări foarte bune, cu rezultate nemaipomenite care lămureau un pic presupunerile pe care unele companii le fac atunci când vine vorba de comunicarea internă. Toată lumea era mulțumită, mai cu seamă eu, căci la final, un manager al unei companii important mi-a destăinuit că ar vrea să colaborăm. Bucuros nevoie mare de reușita mea, i-am spus că, firește, putem discuta oricând. M-a rugat să-i recomand un loc unde să se cazeze pentru câteva zile, să vadă și orașul. Așa cum bine intuiți, i-am recomandat hotelul în care ne aflam, dornic să ne întâlnim cât mai repede, să îi expun părerile mele și să îmi devină client.
Am ajuns în cameră epuizat. M-am aruncat, pur și simplu, în pat, fără să mă mai descalț. Nici măcar nu am văzut ce e în jurul meu. Dormisem foarte puțin în ultimele zile și a-mi așeza capul pe o pernă reprezenta cel mai mare vis pe care-l mai puteam nutri. Când m-am trezit buimac peste câteva ore, am observat că am primit câteva mesaje, chiar de la managerul cu care discutasem înainte. ,,Stimabile, ce fel de hotel este aceasta”, întreba el, iar văzând pesemne că nu-i răspund, a continuat spunând, ,,Nu au nici măcar papuci de unică folosință. A trebuit să șterg parchetul cu tălpile goale, să-mi imaginez că am mai mult șampon. E poetic, ce pot spune, prosoapele sunt așa rele că…”. Nu a mai continuat și a doua zi dimineață am observat cu stupoare că făcuse check-out la prima oră, fără să-mi mai vorbească. M-am întors în cameră năucit. Am inspectat fiecare colțișor. Într-adevăr, când venea vorba de accesorii hotel, camera mea era extrem de săracă. Un săpun de proastă calitate, niște prosoape deloc ademenitoare. Inițial, buimac din cauza oboselii nu dădusem importanță acestor lucruri. Pe mine mă interesa doar sala de conferințe și cam atât. Am înțeles însă atunci că până și săpunul de la hotel are o importanță capitală, că sunt clienți pentru care, așa cum este firesc, aceste aspecte nu pot fi neglijate.
Adeseori, în proiectele mele, îi învățam pe clienți să-și dezvolte afacerile, să fie atenți cu clienții și să ofere servicii fără greșeli. Și tocmai un posibil client îmi dăduse mie o lecție valoroasă. Nu mă gândisem niciodată la faptul că după terminarea conferinței, cineva s-ar putea caza în același hotel și să nu găsească niște simpli papuci sau un săpun calitativ. Am învățat o lecție importantă, pe care am predat-o mai apoi tuturor hotelurilor în care m-am cazat. Doar că de data aceasta aveam lecția învățată pe propria-mi piele, pierdusem pentru niște papuci de unică folosință un contract important!
