Vai, de cate ori nu m-am pierdut prin Bucuresti luand-o la pas pe urmele tuturor scriitorilor mari! Pe Calea Vitoriei l-a pandit Liana lui Rebreanu pe Danduta al ei, sa descopere motivul pentru care o respingea asa de tare, tocmai cand inima ei era in flacari dupa inima lui.
Jar este un roman despre iubirea pasionala pe care fiecare tanara/tanar ar trebuie sa il citeasca si sa isi insuseasca lectia de viata:”Niciodata sa nu iubesti pana la ultima picatura de viata!”
Bucurestiul este magic in orice anotimp. Da trec hai-hui pe strazi, ma opresc sa vad copacii si casele vechi, sa le zambesc copiilor ce au adormit in carucioarele lor si care imi zambesc si ei in somn.
Uneori oamenii trec la fel de grabiti ca masinile si atunci parca au roti in loc de picioare.
Liana se strecura prin multime sa isi urmareasca iubitul. Trecea inainte pe o parte, apoi se intorcea pe cealalta, se uita atent si cand i se parea ca vede o silueta ca a lui Dandu, inima ii batea sa sparga pieptul de teama sa nu il vada la brat cu altcineva.
El o insela cu cea mai buna prietena, iar ea isi cauta rivala departe printre necunoscute.
Eu nu o iau la pas Piata Victoriei fiindca si atunci mi s-a rupt inima de mila Lianei. Imi este mila de cei care iubesc atat de intens, incat se simt ai nimanui cand sunt raniti adanc de cei pe care i-au divinizat.
Eu marsaluiesc pe traseul Piata-Romana-Universitate-Unirii si ma intorc acasa, in Piata Sudului obosita, dar imbogatita spiritual.
WOW-Agency Studio Videochat Bucuresti este ca o bagheta magica facuta sa dubleze farmecul orasului.
Imi place sa merg si am locuri in care, daca nu merg, simt ca nu ma aflu in Bucuresti: Carturestii din Romana, care m-a cucerit prin aerul sau boieresc, prin ceaiul Wild Cherry si prin limonada cu rodii, magazinele cu obiecte de artizanat din Roamana si Unirii, librariile si magazinul cu rahat turcesc, tot din Romana.
Sa admir iile reprezinta pentru mine o infinita bucurie. Una este cu panselute, alta cu trandafiri, au un model si cu lalele. Sunt cusute manual pe panza topita sau panza din bumbac, imi explica vanzatoarea si nu primeste decat un exemplar din fiecare model in parte. Multe dintre ii sunt impachetate, din cauza spatiului mic. Asa expune ea numai ceea ce se poate.
Mi-a ramas gandul la ia cu panselute, dar imi arata cat este de mica. In mod sigur nu ne-ar cuprinde nici pe mine, nici pe ea. Ma cuprinde disperarea. M-am ingrasat si daca pana anii trecuti puteam sa imi cumpar tot ceea ce imi placea, chiar si de la copii, acum sunt multumita cand mi se da ceva pe masura mea.
De fapt altceva ma face sa ies din magazin si sa plec mai departe. Scoate o ie facuta mecanic si imi spune ca o pot cumpara cu 200 de lei, desi eu am vazut acelasi model sub 100 de lei in alta parte.
Este inca dimineata si soarele nu musca pana la sange cu razele sale de foc. O doamna ma priveste insistent si se opreste de parca doreste sa imi spuna ceva. Ma opresc si eu:
-Sunteti frumoasa, doamna, mi-a spus simplu, tocmai cand aveam nevoie sa aud asta.
-Multumesc, dar m-am ingrasat mult si ar trebui…
-Aveti asa o stralucire si va doresc sa reusiti sa o pastrati.
Poate ca si eu ar trebui sa imi iau timp si sa fac asta. Sa emit mesaje constructive la adresa celor pe care ii intalnesc si par sa aiba timp pentru asta. Nu este greu sa ii spui unei doamne, indiferent de varsta ca este frumoasa, ca straluceste, ca are par perfect si un parfum care indeamna la reverie!
De la mine pan’ la tine/Numai cer cu ape line.”
Ma opresc la Unirii. In urma mea urca pe scarile rulante un el si o ea, pereche atipica, amandoi trecuti de a doua tinerete. Ea poarta o fusta mini crosetata din lana pe caldura asta si o camasa alba, subtire, el striga repetat la ea:
-Unde te duci, zapacito ce esti?
Din cand in cand o dau din romana in italiana. Par fericiti in originalitatea lor, iar lumea zambeste la aparitia straniului cuplu.
La pas prin Bucuresti descoperi oameni minunati, imagini si intamplari de vis.
