Eu uit de ce am fost suparat pe cineva! Nu știu dacă sufăr de ceva, dar așa am fost mereu. Se întâmplă să mai mă cert cu anumite persoane că na, asta este natura noastră atunci când nu ne convine ceva, dar în 90% din cazuri nu mai rețin de ce m-am certat cu respectiva persoana, de parcă creierul vrea în mod intenționat să uit de la ce m-am luat, și atunci când mă bag în seamă răspund cu calm și par prietenesc, până acum două persoane credeau ca sunt foarte ironic cu ele, chiar și după ce mi-au spus din ce cauză ne-am certat, nu mai mi-a păsat și am continuat să port discuții.
Problema aici este când se crează anumite tensiuni, și ca să scapi de ele zici prostii sau faci niște chestii aiurea. Și așa reușim noi să ne certam cu anumite persoane, câteodată ești tu pornit pe ceartă dar când ai ghinion și persoana cealaltă este pornită, deja totul are un sfârsit sigur, nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi dacă amândouă persoane ar fi puse pe ceartă, ies scântei de zici că tai metal cu flexul.
Mai este cineva în aceeași ipostază, sau sunt singurul exemplar?
7 Comments
E bine ca scapi de tensiune si nici nu iti amintesti ce si cum. Adika versi sacul si apoi il arunci. Si eu procedez la fel dar ai sa observi ca odata cu inainterea in varstanu mai uti asa usor , efectiv ceva nu mai vrea sa te lase sa uiti. O seara buna
Încă sunt tânăr, dar ajung și acolo!
Sustinem cauza…eu uit si de ce si ca m-am certat…imi trece!
asta inseamna ca esti un om bun..care nu ti suparare 😛
Se poate și mai rău! Cazul meu… Eu uit de ce, dar nu uit și CĂ sunt supărat. Și mă trezesc dracului întrebându-mă „măi, ce naiba aveam eu cu omul ăsta de mă port botos cu el?”
pot sa confirm ca il cunosc cat de cat pe Andrei si asa e:))
Singurul lucru care il uit este visul de azi-noapte :)) Referitor la motivele de suparare, nu pot spune ca le uit dar nici nu abuzez de asta, sunt o fire pasnica.