Sună cam sec titlul acestui articol, dar aproape de miezul nopții nu poate creierul meu să evidențieze altceva. Acum câteva zile am experimentat din nou cum se simte o noapte albă.
Noaptea asta albă m-a făcut să ajung acasa de dimineață, când soarele iși arăta primele raze de soare, să însenineze oamenii care se duceau spre job, sau dacă la ora aia erau acolo, îi făceau să simtă mai multă energie pentru ziua de muncă, pentru mine, primele raze de soare m-au făcut să-mi scot aparatul foto din geantă și să încep să găsesc câteva cadre care să-mi placă.
Pentru că majoritatea imaginilor nu prea au fost pe placul meu, am rămas doar la 2, pentru primele minute trecute de 6 dimineața.
Ce a fost mai interesant pentru mine, era faptul că după ce mi-am terminat micul antrenament de rezistență pentru Cupa Bloggerilor la Tenis, am avut parte și de un apus de soare frumos, așa că nu mi-a fost foarte greu să ajung acasă să iau camera foto și să încep din nou să găsesc cele mai bune cadre, spre fericirea mea am găsit câteva cadre bune, mai mult de atât, un mic paianjen m-a ajutat puțin la cadrele realizate.
Dacă razele de soare de dimineață nu mi-au înseninat ce a mai rămas din dimineață pentru mine, ultimele raze de soare din zi mi-au făcut seara mult mai plăcută.
2 Comments
Fotografia cu paianjenul in contrejour cu lumina lunii este superba!
Comparand putin rasaritul cu apusul, raman la parerea ca nimic nu se compara cu diminetile in care soarele devine indraznet si-si face aparitia pe cer!